De multe ori adulţii folosesc un limbaj şi adoptă un comportament care lasă mult de dorit, mai ales într-o societate "civilizată" aşa cum o percepem noi în zilele noastre. Însă nu ar fi o foarte mare problemă, mai ales într-o eră în care este permis aproape orice, în care fiecare face ce vrea, în care ai dreptul la maximă "libertate" (însă noi încă nu ştim prea bine ce înseamnă liberatatea, dar cu siguranţă vom discuta despre asta într-un material viitor). Însă ar fi de preferat ca măcar acest comportament şi acest limbaj să existe doar între adulţii de aceeaşi treaptă de dezvoltare nu şi de faţă cu copiii (chiar dacă sunt sau nu copiii lor).
Despre acest subiect vom discuta şi noi acum.
De multe ori adulţii, părinţii, şi mai ales părinţii ai căror copii au vârsta între 2-4 ani, folosesc un limbaj neadecvat din punct de vedere social, moral şi mai ales părintesc, şi adoptă un comportament nepotrivit în conformitate cu bunele maniere, pornind de la ideea că cei mici nu înţeleg ce spun sau ce fac şi nu stochează cuvintele. Lucruri care sunt total neadevărate, părinţii ajungând să constate cu stupoare cum de fapt copiii înregistrează tot, chiar şi de la o vârstă foarte fragedă şi mai ales după ce începe dezvoltarea limbajului.
Mulţi părinţi au fost surprinşi, în mod neplăcut, de copiii lor cum cei mici le folosesc propriile cuvinte, sau gesturi, adulţii certându-i ulterior pe cei mici şi spundându-le să nu le mai folosească. Însă odată însuşite acele comportamente vor necesita mult efort pentru a-i dezvăţa să le mai folosesacă, deoarece acesta era un comportament copiat chiar de la ei, părinţii lor.
Părinţii sunt modele pentru copiii lor, în special tatăl este model pentru băiat, iar mama este model pentru fată, în linii particulare, dar per general ambii părinţii sunt modele pentru copiii lor indiferent de gen.
Părinţii trebuie să conştientizeze că un copil este precum un burete care absoarbe şi înregistrează tot ce vede şi ce aude (cuvinte, gesturi, comportamente, imagini, etc.). Şi astfel nu trebuie să îi desconsiderăm pe copii că nu ştiu, că nu înteleg ceea ce se vorbeşte în jur, că nu pricep, ba din contră părinţii trebuie să fie precauţi în ceea ce priveşte comportamentul pe care îl etalează în faţa copiilor, ceea ce fac, cum fac, la ce se uită, ce emisiuni TV urmăresc, ce comportament au faţă de vecini, la cumpărături, în trafic, în societate şi cum se comportă cu toţi oamenii în general, dar mai presus cum se comportă şi cum îşi vorbesc părinţii între ei şi cu ei (copiii), deoarece părinţii vor fi modelul pe care copiii îl vor imita.
Aşadar, comportaţi-vă frumos, elegant unul cu celălalt, faceţi-vă complimente, zâmbiţi unul către altul, certaţi-vă politicos, nu purtaţi discuţii în contradictoriu în faţa copiilor, nu bârfiţi vecinii, nu vorbiţi negativ despre cadrele didactice care educă şi îi învaţă pe copii diverse materii. Personal eu îi stimez pe educatori şi învăţători, care îi învaţă şi îi iniţiază pe copii în ale învăţării, îi învaţă să ţină pixul sau stiloul în mână. Ci insuflaţi-le copiilor dumneavoastră tot ceea ce este mai frumos, mai valoros, mai bun, mai uman şi mai spiritual. Învăţaţi-i ce înseamnă bunătatea, iubirea, respectul chiar prin dummneavoastră înşivă, care sunteţi cele mai bune exemple.
Pretuiţi copiii, preţuiti-vă pe voi înşivă, căci copiii sunt oglinda adulţilor, ei vor fi viitorul nostru. Într-o zi vom privi la ei şi la societatea pe care o vor forma, şi îmi doresc să privim cu dragoste şi admiraţie la ceea ce vor face şi cum vor face! Fiind multumiţi de ceea ce vom vedea, ca părinţi, ne vom simţi împliniţi, căci copii sunt cunună părinţilor, iar părinţii sunt fală copiilor lor.
Să ne bucurăm unii de alţii, să ne iubim, respectăm şi preţuim!
© Copyright 2015 - 2016 - Neacsa Ionela Cristina Cabinet Individual de Psihologie - Toate drepturile rezervate
