Înfângerea şi resemnarea sau lupta... Partea II

        George Enescu spunea într-un citat de-al său că „anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul”.
        Din acest citat putem extrage mai multe informaţii şi ne putem pune mai multe semne de întrebare. Dar în primul rând trebuie să avem curajul, voinţa şi dorinţa de a ni le adresa, deoarce dacă noi inşine nu avem dorinţa de a ieşi din starea comună, de a evada din cotidian, nu vom avea forţa necesară de a lupta, căci lumea întreagă nu o putem schimba, dar măcar pe noi înşine să ne schimbăm în bine şi să ne dăm seama de ce este bine şi rău. Însă dacă vom lupta doar de dragul de a zice că luptăm, nu vom fi deloc eficienţi, iar randament nu vom avea. Astfel, la final vom fi şi mai înverşunaţi că nu putem scăpa de ceva, dar de fapt noi nu suntem cei care de fapt nu vrem să ieşim din starea noastră, fie că nu ne dăm seama de ceea ce este bine sau nociv, fie că ne complacem în respectiva situaţie, fie suntem foarte atraşi şi infuenţabili de anturaj şi nu putem să spunem „Vreau să fiu diferit, indiferent de ce face X sau zice Y”.
        Prima întrebare care ar trebui să ne-o punem în urma analizării citatului lui George Enescu ar fi ce este mai important în viaţă, ceea ce se vede (exteriorul), sau ceea ce simţim, trăim, adică interiorul nostru care este izvorul care ne dă puterea, viaţa, emoţiile, gândurile sau alte stări interioare.
        Deci, oare ce este mai bine şi cum este mai bine: să avem fizicul ridat, sau sufletul, interiorul, sursa noastra de energie tristă, îngreunată, ridată?
        Pielea se îmbătrâneşte de-a lungul anilor, gradat, treptat, fără a fi foarte vizibil, dat fiind faptul că schimbarea se face încet, putând astfel ca noi să ne acomodăm, fără a sesiza schimbările care survin în înfăţisarea noastră, constatând aceste schimbări doar atunci când comparăm, de exemplu, poze din trecut cu cele actuale.
        Dar ridarea sufletului, nu se face din cauza trecerii anilor, ci a trecerii lor fară a avea un ţel, un ideal, fără a avea împliniri de-a lungul vieţii. Dar pentru ca sufletul să se rideze nu este nevoie ca să treacă neapărat ani peste el, ci se poate face şi într-un timp scurt, anii contribuind în acest caz la accentuarea acelor riduri. Ridarea aceasta se întâmplă şi din cauza dezamăgirilor, a tristeţilor, a neîmplinirilor (cum am zis şi mai sus), a supărărilor, a viciilor, a patimilor, a impulsivităţii, agresivităţii şi răutăţii, într-un cuvânt a hrănirii sufletului cu lucruri nocive, efemere.
        Uneori sufletul ni-l rănim singuri, chiar noi înşine făcându-ne rău, iar alteori ne este rănit de persoanele din jurul nostru. Pentru ca aceste răni să nu devină riduri, întristări şi dureri continue, este bine să luptăm să evoluăm, să ne dezvoltăm ca oameni, să avem idealuri, să dorim să ieşim din mediocritate, să ieşim din tiparele care încep să pună stapânire pe oameni şi să ne păstrăm valorile autentice. Să nu ne lăsăm învinşi de nicio răutate din cele expuse mai sus sau altele care nu sunt scrise aici şi să nu ne resemnăm cu ce avem şi să ne complacem în situaţia respectivă, lăsându-ne înfrânţi. Ci trebuie să luptăm să ne împlinim visele, să ne alegem idealuri şi să alergăm pentru a le realiza. Doar aşa vom reuşi, ne vom simţi fericiţi, liberi şi împliniţi.
        Când spun liber nu mă refer la libertatea de a face ce vrea, când vrem ( acest comportament libertin ar putea însemna rănirea cuiva drag şi ridarea sufletului lui) ci mă refer că omul s-ar simţi cu adevărat liber când şi-ar atinge ţelul şi idealul său în viaţă, când ştie că poate să pună capul pe pernă şi să adoarmă liniştit fără ca ceva să-i mustre conştiinţa.
        Un alt citat celebru, al lui Osho spunea că „Libertatea înseamnă responsabilitate”, responsabilitate faţă de sine cât şi pentru cei din jur.
        Şi pentru a încheia cu un alt citat plin de înţelepciune, Marilyn vos Savant spunea ”Înfrângerea este adesea o situaţie temporară; renunţarea este cea care o face permanentă.”
        Astfel, ne dăm seama că în viaţă trebuie să avem întotdeauna un ideal iar dupa ce-l atingem să nu ne oprim din a ne crea noi idealuri.
        Vă doresc toate cele bune şi înţelepciune în viaţă.

Autor - Psih. Neacsa Ionela Cristina