Suntem ceea ce gândim

 


poza-cinci-cuvinte       Că tot ne aflăm în prima parte a anului şi primăvara începe să ne salute, iar noi o aşteptăm cu drag, este un bun prilej pentru făurirea de noi planuri şi împlinirea multor dorinţe.
        Aşa cum natura se pregăteşte pentru renaştere, pentru un nou şi bun început, este de preferat să ne dorim si noi schimbări pentru noi înşine. Să înlocuim comportamente vicioase cu alte comportamente şi atitudini constructive, să renunţăm la un viciu şi să primim o virtute. Cu toţii vrem şi cerem schimbare, reforme peste reforme. Dar din păcate de cele mai ori, doar cerem, cerem fără ca noi înşine să oferim, fără ca noi să fim primii care începem schimbarea respectivă. La început, pentru a avea trebuie să dăruieşti.
      Ne dorim schimbări radicale uneori, dar orice schimbare nu e posibilă dintr-o dată, ci cu răbdare, perseverenţă si mai ales voinţă, cu paşi mai mari sau uneori mai mici dar siguri. Doar aşa pot începe schimbările. Pentru a schimba un macro-sistem trebuie să se înceapă schimbările dintr-un micro-sistem.
        Cu părere de rău constat cu suntem învăţaţi doar să cerem, să aşteptam de la alţii, să învinuim pe alţii, să acuzăm. Dar noi ce facem cu noi înşine?!
        De o perioada de timp am dorit să observ gusturile oamenilor. Am întrebat diverse persoane despre stilurile muzicale şi am oferit spre audiţie muzică de calitate care înalţă nu doar spiritul omului, ci şi inteligenţa lui. Le-am oferit materiale prin care le-am explicat asta. O parte din ei s-au arătat interesaţi, dar din păcate o parte au rămas surzi, surzi la valori dar cu urechile ciulite spre non-valori.
        De exemplu o melodie care instiga spre vulgaritate, violenţă, sexualitate ajunge să aibă mii de vizualizări într-un timp relativ scurt, sau ajunge să urce în top-uri naţionale sau internaţionale, pe când o capodoperă a lui Mozzart este cunoscută şi ascultată de o populaţie restrânsă.
        Mai multe studii realizate de cercetătorii americani de la Universitatea din Pittsburgh au scos la iveală faptul că muzica se află în strânsă legătură cu sexualitatea, cea dintâi stimulând-o pe cea din urmă. Prin cercetarea americană s-a constat faptul că adolescenţii care ascultă foarte multă muzică, şi în special melodii care au versuri cu tentă sexuală, provocatoare, sunt atraşi spre întreţinerea de relaţii sexuale şi tentaţi să renunţe la virginitate mult mai uşor şi la o vârstă mai fragedă.
        Muzica şi versurile melodiilor de multe ori, alături de anturaj, influenţează deciziile tinerilor cu privire la viaţa sexuală. La fel s-a constatat că şi muzica rock instigă spre violenţă fizică şi verbală, spre consumul de substanţe, fie substanţe permise (alcool, cafea, ţigări), fie interzise (droguri de toate tipurile).
        Aud mereu, mai ales în rândul tinerilor, dar nu numai, ci şi la adulţi, ceea ce face şi mai îngrijorătoare situaţia, expresia că „beau ca sa mă simt bine”, sau mai grav „trag un fum, sau iau o linie ca să mă simt mai high, euforic, că e mai distractiv sau că îmi dă chef de ceva”. Sunt lucruri grave atât din punct de vedere fizic, unele substanţe fiind foarte dăunătoare asupra organismului, unele urmări fiind irecuperabile, dar dăunătoare şi la nivel psihic şi mai ales sufletesc, acest fapt este atât îngrijorător, cât şi trist. Trist pentru că ajungi să constaţi că oamenii cu comportamente adictive nu mai ştiu să se bucure de viaţă, de adevărata viaţă...sunt captivi în tentaculele substanţelor consumate, nu mai ştiu ce e fericirea, iar atunci când sunt „high” simt de fapt o pseudo-fericire. Dar despre adicţii vom vorbi într-un articol viitor.
        Dar, să revenim la adulţii care vor cultură. Se doresc oameni culţi, dar puţin sunt cei care se comportă mereu într-un mod manierat, manierele fiind o oglindă a culturii. Nu de puţine ori am constatat că anumitor oameni chiar le place incultura, se hrănesc cu ea, o caută chiar, în timp ce cultura nu o bagă în seama sau o aruncă la gunoi. Prof. Univ. Dr. Iamandescu Ioan-Bradu făcea o comparaţie între muzica simfonică şi manele şi influenţa acestora asupra părţilor corpului uman. Acesta relata faptul că fiecare gen de muzica activează o parte a corpului anume: muzica simfonică activează corpul de la buric în sus, în timp ce manele de la buric în jos.
        Se pare că ceea ce căutam se află în noi, noi suntem sursa schimbării, noi suntem suma alegerilor noastre. Deci, de la un simplu gust sau gen muzical pe care îl avem sau ascultăm putem trage mai multe concluzii.
        De obicei ceea ce cerem ni se şi oferă sau mai bine zis primim. Într-adevăr, de multe ori ni se oferă şi ceea ce nu cerem, însă este important ceea ce alegem să păstrăm. Ni se oferă o gamă vastă de modele, de stiluri de viaţă, de învăţături. Din această vastă ofertă alegem...dar de multe ori alegem poate ceea ce este cel mai uşor şi cerem de la alţii ceea ce e mai greu. De exemplu, pentru a avea o relaţie, mulţi bărbaţi aleg femeile mai puţin îmbrăcate, mai libertine, mai uşor de câştigat. Acest lucru se întâmplă pentru ca ei să aibă un câştig sigur, să aibă parte de plăceri imediate într-un mod facil, fără a se gândi în viitor. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul femeilor, aleg să iasă în evidenţă prin haine mai provocatoare, prin machiaje stridente sau alte artificii, datorită faptului că sigur nu vor trece neobservate şi vor câştiga atenţia într-un mod foarte uşor. Este într-adevăr greu să cucereşti o adevărată femeie, dar problema este că apoi aceşti bărbaţi care aleg ceea ce e mai uşor, ajung mai târziu depresivi sau sunt nemulţumiţi de faptul că nu au o familie, nu au o viaţă stabilă, nu au o siguranţă a viitorului, unii dintre ei sunt necăsătoriţi sau divorţaţi că au fost înşelaţi, sau părăsiţi… alegerile le-au aparţinut cândva, dorinţele le-au fost îndeplinite. Viata le arată tuturor oamenilor modalităţile de viaţă, iar ei în final aleg ceea ce vor. De multe ori se caută plăcerea, dar fără să se cunoască sau să se caute fericirea, afectivitatea, iubirea.
        Îmi doresc ca oamenii să devină raţionali, capabili pentru a lua deciziile bune şi înţelepte. Să-şi învingă instinctele primare şi să devină mai raţionali, aşa cum le e de fapt menirea. Fiecare să fie primul care face pasul spre schimbare iar schimbarea să apară din propria iniţiativă, fără a cere la altul, ci fiecare lui însuşi să-şi ceară.
        Făcând referire la imnul ţării noastre, uneori am impresia ca este foarte potrivit. Fiecare român ar trebui să se gândească la propria-i trezire, nu numai a celor din jur. Îmi doresc să creştem în valori, ca oameni, ca popor. Să ne regăsim valorile şi să ne trezim noi înşine, să ne creştem copiii în valori, nu în emisiuni TV care „cultivă” incultura, dezbinul, vulgaritatea, agresivitatea şi alte non-valori. Să ne creăm şi cultivăm un vocabular frumos, elevat, bogat în pozitivitate.
        Dacă ne dorim o ţară cultă, este timpul să ne culturalizăm pe noi înşine în primul rând prin ceea ce vorbim, felul cum vorbim, prin ceea ce ascultăm, vizionăm, ceea ce facem, cum facem şi prin felul cum reacţionăm sau abordăm diferite situaţii.
        În încheierea materialului voi prezenta trei citate dintre care cel mai semnificativ, cred eu, este cel al filosofului român Constantin Noica, urmat de cel al autorului cărţii „Născut pentru succes” Colin Turner, urmând să încheiem cu „Legea responsabilităţii” scrisă de Peter Arnold.
        "Întâlnesc câţiva tineri în jurul a 30 de ani, supăraţi, nu pe ceea ce nu au făcut ei, ci pe ceea ce nu a făcut viaţa pentru ei. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viaţa, dacă nu au investit nici o miză?" - (Jurnal de idei - Constantin Noica)
        "Rostul vizualizării (şi al imaginaţiei) nu este să ne întreţină temerile şi să ne agraveze îngrijorarea şi îndoielile, ci să ne ajute să facem saltul în viitor, ca să devenim ceea ce suntem creaţi să devenim, ca să ne eliberăm şi să ne valorificăm potenţialul." - (Născut pentru succes - Colin Turner)
        Legea responsabilităţii. "Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim şi tot ceea ce reuşim." - (Cele 28 de Legi Universale ale Succesului - Peter Arnold)

Autor - Psih. Neacsa Ionela Cristina

Inapoi la sectiunea Articole